Muzica Gregoriana

Muzica gregoriană , numită și cânt gregorian, este un gen muzical liturgic utilizat în cultul creștin catolic. Inspirată de muzica primelor generații de creștini de pe teritoriul Imperiului Roman de Apus – aceasta avându-și, la rândul ei, originea în Grecia decadentă –, muzica gregoriană s-a dezvoltat în secolele VI–XI. Numele său pleacă de la cel al papei Grigore I cel Mare (a doua jumătate a secolului al VI-lea), care a condus o reformă pentru unificarea muzicilor bisericești pe tot cuprinsul Europei de vest.
Alaturi de muzica bisericeasca bizantină, cu care are numeroase puncte comune, muzica gregoriană este cealaltă ramura importanta a muzicii creștine.
Din punct de vedere muzical, muzica gregoriană este definită ca un cântec monodic: intepreții execută cu totii aceeași melodie, folosind insă numai gama naturală. 

Evoluție :
Istoria dezvoltării muzicii gregoriene se leagă de numele a cel puțin trei personalități. Într-o etapă preliminară, episcopul Ambroziu de Milano (secolul al IV-lea) realizează o unitate a textelor folosite în cântul liturgic demersul lui este însă limitat în spațiul diocezei de Milano.Într-o ultimă fază, călugărul benedictin Guido d'Arezzo (cca. 990 – 1050) concepe un sistem riguros de notare și interpretare a muzicii liturgice, ce stă în mod tradițional la baza muzicii culte vest-europene.