Baletul Clasic

Baletul clasic este o formă a dansului care se exprimă prin mișcări precise ale corpului, bazându-se în special pe arătarea unor linii estetice ale acestuia.

Introducere :
În secolul al XV-lea în Italia, dansul - mod de exprimare artistică din cele mai vechi timpuri - s-a dezvoltat încetul cu încetul într-o formă artistică scenică. Domenico din Piacenza a scris un tratat în 1400 în care descrie cca 20 de dansuri pe care le-a compus. Dar baletul în adevăratul sens al cuvântului s-a dezvoltat mai întâi în Franța, la curtea reginei Caterina de Medici, care după decesul soțului, regele Henric al II-lea, a invitat dansatori, coregrafi și compozitori italieni (țara de baștină a Caterinei) la curtea regală franceză. Cu ocazia căsătoriei contelui de Joyeuse cu Mademoiselle de Vaudemont în 1581, Caterina de Medici i-a dat violonistului italian Balthazar de Beaujoyeux mână liberă să organizeze o petrecere. Rezultatul a fost Ballet Comique de la Reine, care este considerat prima încercare de a crea un tot dramatic prin integrarea muzicii, a dansului și a unei acțiuni.

Rolul poantelor în baletul clasic :

Poantele reprezintă ”obiectul” fundamental de lucru. Baletul clasic se dansează pe vârfuri, așa că, pe lângă pregătirea adecvată, poantele sunt de nelipsit. În baletul ”Silfida”, balerina Maria Taglioni folosește pentru prima oară poantele, în secolul al XIX-lea. Studiul pe poante a fost, fără îndoială, cea mai mare inovație a baletului clasic.
Poantele nu se folosesc doar pentru anumite mișcări; ele sunt o condiție pentru a dansa baletul clasic. Pentru a sta pe vârfuri, adică pe degetele picioarele, este necesară o pereche de încălțăminte specială, adică poantele. Balerinele sunt deosebite prin dansul pe poante, care este cel mai celebru și tradițional în baletul clasic. Rolul unei balerine nu ar putea fi același fără prezența unor poante, element care le diferențiază de alte dansatoare, le conferă grație și farmec. Apariția lor pe poante, în fața publicului, le tranformă în ființe supranaturale, eterice și fantastice.
La început erau două feluri de poante :  cele profesionale și cele de studio. Cele dure și cele mai puțin dure. Poantele profesionale sunt mai dure ca cele de studio și sunt căptușite cu satin, culoarea roz fiind cea mai comună. În general, rezistența lor depinde de forța picioarelor unei balerine și de frecvența folosirii lor. Pot rezista mai multe zile sau se pot distruge într-o singură zi. Poantele de studio sunt  mai moi, potrivite pentru exercițiile punctuale, exacte și pentru picioarele mai puțin rezistente. Așa cum numele sugerează, poantele de studio sunt pentru persoanele care se află la orele de studiu. Vârful lor este de asemenea îmbrăcat într-un material roz, dar nu satin, ci un material care le face să dureze mai mult. În zilele noastre, există multe mărci de poante care acoperă toate aceste caracteristici și multe altele, în funcție de necesitățile fiecărei balerine. Forma vârfurilor poantelor se alege în funcție de greutatea pe care balerina o are, de forța și forma picioarelor sale .