Dansul Contemporan

Dansul contemporan a aparut in a doua jumatate a secolului XX avand la baza dansul modern si post modern.  Dansul modern s-a format ca o reactie la tehnica de balet clasic, ca o lupta impotriva regulilor stricte, impotriva ideii de a sfida gravitatia, adesea intalnita in conceptia clasica. Astfel in dansul modern intalnim improvizatii pe tema echilibrului, utilizarea podelei nu numai ca punct de sprijin ci si ca element care ofera energie dansului . 
Dansul contemporan s-a nascut avand in spate aceasta istorie si dezvoltand mai departe diferite tehnici de miscare. Printre acestea putem enumera tehnica de Contact Improvisation (Steve Paxton) care se bazeaza pe contactul dintre doua sau mai multe corpuri folosind legile fizicii si ajungandu-se adesea la prize spectaculoase. Tot in Contact Improvisation avem de a face cu o miscare foarte fluida si naturala. O alta tehnica de baza este Axis Syllabus (Frey Faust) care armonizeaza miscarile. Folosind propria constitutie inveti sa transferi greutatea in corp pentru a te misca cu minimum de efort. Axis Syllabus, prin faptul ca elibereaza incheieturile si foloseste mai mult scheletul decat forta musculara ofera corpului un stil sanatos, natural si extrem de fluid in miscare . 






Contact Improvisation
Tehnica de improvizatie prin contact se bazeaza pe explorarea diferitelor legi ale fizicii la modul cel mai concret, dand astfel sansa nasterii unor noi tipuri de miscari. Este una dintre cele mai populare forme de dans postmodern. Inventatorul sau, Steve Paxton, face parte din miscarea postmoderna aparuta in dans in anii ’70, alaturi de Yvonne Rainer si Trisha Brown.
Dintre principiile fundamentale de Contact Improvisation fac parte: transferul de greutate, contrabalansul, distribuirea greutatii, rularea punctului de contact, caderi, ridicari bazate pe folosirea avantului, energiei in miscare. Din procesul pregatitor pentru acest tip de dans fac parte exercitii de detensionare musculara, eliberare a articulatiilor, folosirea respiratiei, folosirea privirii relaxate, nefocalizate, precum si lucru cu partenerul prin atingere ceea ce stabileste o legatura intre parteneri.
Este de asemenea nevoie ca toate simturile sa fie “treze”: auzul, simtul tactil, bineinteles cel vizual cat mai extins pentru a facilita schimbul de nivele . 
In general este un stil de dans care presupune un al doilea partener dar uneori se danseaza si in mai multi, trio-uri sau cuartete.