Istoria Muzicii

Muzica a avut de-a lungul timpului, diverse semnificatii si roluri. Vom descoperi, in cele ce urmeaza, drumul pe care l-a parcurs muzica prin diverse epoci si traditii, intelegand astfel, mai bine puterea si rolul sau terapeutic folosite in prezent.
      
Descoperirea muzicii este atribuita, la greci lui Apollo, dar si lui Cadmus, lui Orfeu, lui Amfion; la egipteni, lui Toth sau lui Osiris; la hindusi, lui Brahma; la evrei, lui Jubal. 
        
Cu mii de ani in urma, chinezii cunosteau un sistem muzical care atinsese o adevarata culme a perfectiunii. Cronologia cea mai admisa situeaza domnia imparatului Huangdi in jurul anului 2697 i. Hr. Sub acest suveran, Lian-lie, unul dintre ministrii sai, a stabilit octava alcatuita din douasprezece semi-tonuri pe care le-a denumit cele douasprezece "liu". Aceste douasprezece "liu" au fost impartite in cele Yang si cele Yin, corespunzand celor douasprezece luni ale anului si celor douasprezece stari psihice; un "liu" Yang fiind urmat de "liu" Yin-ul sau, fiecare "liu" avand bogate semnificatii simbolice.
        
Daca, scria Granet, chinezii au ajuns sa-si fundamenteze tehnica muzicala pe un principiu aritmetic pe care, de altfel, nu au considerat necesar sa-l aplice in mod riguros, aceasta se datoreaza faptului ca descoperirea lor a fost urmarea unui joc realizat cu ajutorul unor simboluri numerice (considerate nu ca niste semen abstracte, ci ca niste embleme eficiente). Scopul acestui joc nu era formularea unei teorii exacte care sa justifice riguros o tehnica, ci sa ilustreze aceasta tehnica, punand-o in legatura cu o imagine prestigioasa a Lumii.     
        
Istoricii stiintei muzicale ne fac cunoscute importantele roluri pe care le-au avut Pitagora si Lassus. Pitagora a inventat un monocord pentru a determina matematic raporturile dintre sunete iar, Lassus, a scris pe la 540 inainte de Hristos, primele insemnari referitoare la teoria muzicii. 
        
Pitagoreicii considerau muzica tot ca pe o armonie a numerelor si a cosmosului, reductibil el insusi la niste numere sonore. Aceasta insemna sa li sa atribuie numerelor intreaga plenitudine inteligibila si sensibila a fiintei. De scoala lor se leaga conceptul de muzica a sferelor. 
       
Prin muzica, prin diversele sale valori timbrale, prin tonalitatile si ritmurile sale si prin diversele instrumente folosite, omul poate participa la plenitudinea vietii cosmice. In toate civilizatiile, actele cele mai intense ale vietii sociale sunt scandate in ritmul unor manifestatii in care muzica joaca rolul de mediator capabil sa largeasca, pana la atingerea divinului, comunicarea. Platon distingea astfel, forme muzicale adecvate diferitelor functii ale omului.